CELE 13 CRANII DE CRISTAL

13 cranii din cristal de origine aparent antica au fost descoperite in Mexic, America Centrala si America de Sud fiind unul din subiectele cele mai fascinante de arheologie ale secolului XX.   De fapt, arheologii si cercetătorii încearcă in zadar de mulți ani sa afle motivul realizării ciudatelor obiecte. Vechimea lor a fost estimata intre  5000 si 36000 de ani. Cristalele si craniile constituie o alăturare ce a iscat numeroase presupuneri legate de existenta extratereștrilor. De-a lungul timpului, omenirea a utilizat puterea cristalelor si a pietrelor in scopuri diferite. Cele mai vechi legende despre cristalele magice ne duc la Atlantida. Atlanții foloseau cristalele pentru a canaliza si utiliza energia macrocosmica. In practica medicala a multor culturi străvechi, se regăsește portul la gât al amuletelor si talismanelor. Se foloseau diferite pietre, in funcție de boala, pentru a obține efectul tămăduitor dorit. Indienii americani si mayasii foloseau si ei cristalele pentru diagnosticarea si tratamentul diferitelor boli. Astăzi, datorita dezvoltării rapide a tehnologiei, cristalele sunt folosite pentru a transmite si amplifica energiile în multe feluri. Cristalele au fost considerate talismane magice încă din Evul Mediu și în prezent, pentru mulți, puterea lor supranaturala este de necontestat. In același timp, craniile simbolizează moartea si nenorocirea si sunt folosite numai in practicile magiei negre. Îmbinarea dintre cele doua simboluri a iscat numeroase presupuneri legate de existenta extratereștrilor sau a unei civilizații pământene superioara ființei umane. O legenda indiana a incitat numeroși cercetători. In India circula singura legenda referitoare la craniile misterioase: Un cerc realizat din 12 pietre sau cranii, in mijlocul căruia se afla un al 13-lea craniu, cel mai mare dintre toate. Acestea sunt pietrele cunoașterii, iar când vor fi reunite toate in forma amintita, vor schimba complet lumea. Obiectele au fost aduse din spațiu de 13 civilizații diferite, care le-au dat spre păstrare diverselor popoare. Când va sosi timpul, craniile vor fi redescoperite, prevestește vechea legenda indiana. Într-adevăr, începând din anul 1840, in diferite regiuni ale lumii au fost descoperite 13 cranii ciudate. La ora actuala, ele se afla in unele colecții particulare sau sunt expuse in muzee din SUA, Franța sau Marea Britanie. Deși la început au fost privite ca niște opere de arta create de strămoșii noștri, după ce s-a aflat legenda indiana, numeroși cercetători au început sa se intereseze mai îndeaproape de aceste cranii. Cert este ca specialiștii in prelucrarea cristalelor afirma cu tărie ca felul in care au fost tăiate aceste obiecte este atipic.
Un cristal, indiferent de materialul din care se compune, creste pe trei planuri diferite, de-a lungul unor axe cristalografice. In funcție de unghiul in care se afla aceste planuri, se formează fațetele pietrei. Atunci când un cristal e prelucrat in sens invers axelor sale, se observa acest lucru foarte repede pentru ca materialul se sparge pur si simplu in bucăți foarte mici. "Afirm cu tărie ca acest lucru este imposibil, având in vedere mijloacele tehnice de care dispunem astăzi", a spus John Rowen, seful catedrei de cristalografie si mineralogie de la Universitatea din Pasadena. "Modul de făurire a craniilor releva o tehnica nemaiîntâlnită pe Pământ. O alta constatare de senzație este ca nici unul dintre craniile descoperite nu prezintă urme de șlefuire: Dupa ce ca sunt făcute dintr-un singur bloc de cristal, nici nu se vede vreo urma pe care ar fi lăsat-o, cu certitudine, orice obiect care ar fi fost folosit pentru modelarea craniilor. Singura explicație logica e ca aceste obiecte au fost realizate doar prin frecarea cu mâinile, lucru posibil. Insa am calculat ca pentru modelarea unui singur craniu ar fi fost nevoie de cel puțin 600 de ani, având în vedere duritatea materialului si complexitatea obiectelor", a mai spus doctorul Rowen. 

 Craniul descoperit ( Honduras, 1927) de către Anna Mitchell-Hedges:

In opinia specialiștilor, din punct de vedere tehnic, craniile de cristal sunt obiecte care nu pot fi reproduse sau realizate in zilele noastre nici de cei mai pricepuți sculptori sau ingineri. Aceste teorii au dus la numeroase discuții contradictorii in privința unui craniu de cristal studiat de exploratorul britanic Mitchell-Hedges. Acesta a prezentat craniul ca o descoperire a fiicei sale Anna, in 1927. Mitchell-Hedges a condus o expediție la ruinele unei localități mayase, Lubaantun, in Belize, cautând probe in ceea ce privește existenta Atlantidei. El a povestit ca fiica sa a găsit craniul de cristal, intre vechi ruine unde a presupus ca odinioară a existat un templu mayas. Craniului ii lipsea mandibula, care a fost însă descoperita trei luni mai târziu, la câțiva metri distanta. Mitchell-Hedges a relatat ca, inițial, a refuzat sa ia craniul si l-a oferit preoților de acolo, dar ca ei i l-au dat in dar, in semn de bun rămas. Craniul a uimit prin faptul ca se asemăna foarte tare cu un craniu uman, mai ales in ceea ce privește structura maxilarului, mai precis mobilitatea mandibulei. Cercetările de mai târziu si studiile minuțioase asupra craniului efectuate de către specialiștii de la British Museum i-au dus pe aceștia din urma la concluzia ca povestea lui Mitchell-Hedges era ficțiune si ca exploratorul a intrat in posesia craniului - fără a se ști prin ce metode - abia in 1943. Unii sceptici afirma ca toata povestea descoperirii craniului este doar o înscenare făcută de cercetătorul Mitchell-Hedges, deoarece a vrut sa-i facă o bucurie fiicei sale adoptive, care, de fapt, in ziua descoperirii împlinea 17 ani.La lumina, acest craniu pare sa-si schimbe culoarea, câteodată se aburește ușor, existând chiar momente când în interiorul sau pot fi văzute imagini stilizate de munți si temple.
Craniul a rămas  moștenire fiicei lui Mitchell-Hedges, Anna, care a susținut in continuare versiunea tatălui sau si, după ce s-a stabilit în Canada, a efectuat mai multe turnee in care încerca sa-i convingă atât pe oamenii de știință, cât si pe cei de rând ca într-adevăr acesta a fost descoperit in 1924, in vechiul templu mayas, si ca deține puteri miraculoase. 

Realizarea de către oameni a craniului descoperit de Mitchell-Hedges este imposibila . Craniul Mitchell-Hedges - cum a fost botezat - cântărește aproximativ 6 kilograme. Exceptând unele anomalii de la oasele pomeților, acest craniu este structurat din punct de vedere anatomic la fel ca un craniu uman. Din cauza dimensiunilor sale s-a ajuns la concluzia ca modelează, mai degrabă, craniul unei femei. Craniul Mitchell-Hedges a fost îndelung studiat, una dintre cele mai amănunțite analize efectuându-se in 1970, la laboratoarele Hewlett-Packard. Cercetătorilor li s-a părut cu atât mai misterioasa originea si modalitatea in care ar fi putut fi realizat acesta, cu cât toate indiciile le întăreau convingerea ca acesta fusese sculptat împotriva axei cristalului. Cercetătorii au concluzionat ca singurele unelte utilizate pentru cioplirea craniului au fost diamantele, iar finisarea s-a făcut cu ajutorul unei soluții obținute dintr-un amestec de nisip de siliciu si apa. Aceasta presupunere nu a devenit totuși certitudine, pentru simplul fapt ca ar fi fost nevoie de vreo 300 de ani pentru a finaliza lucrarea cu asemenea ustensile. Concluzia experților a fost ca realizarea de către ființa umana a unei forme atât de complexe si într-o maniera desăvârșită precum craniul Mitchell-Hedges era practic imposibila. Ei au afirmat ca, in timp ce craniul era luminat, acesta părea ca a luat foc, își schimba culoarea si emana imagini si sunete stranii. Deși craniul Mitchell-Hedges a fost considerat esența acestui gen de creații, au mai fost descoperite si alte cranii similare, care au ridicat mari semne de întrebare. Intre ele exista o înrudire stranie, nu doar din cauza similarităților structurale si compoziționale, ci prin faptul ca ele par sa ascundă un fel de energie care le face sa comunice intre ele atunci când sunt adunate la un loc.

 

"Craniul britanic este un craniu de cristal transparent intunecat, care pare sa fie o incercare de a imita Craniul Mitchell-Hedges ca forma si marime. Este dintr-o singura piesa, iar gura si dintii nu sunt la fel de bine conturati ca la Craniul Mitchell-Hedges.  S-a speculat ca ar fi un rebut de prelucrare, pentru ca are o usoara taietura. In prezent domiciliaza in Muzeul Britanic [British Museum] din Londra, Anglia. Craniul Britanic este de asemenea cunoscut ca Aztec." (S. Bowen-"Misterele dezvaluite ale craniilor de cristal")

 Craniul de cristal britanic:

Craniul de cristal parizian:

Acest lucru a dus la ipoteza ca misterioasele cranii ar fi făcut parte din aceeași familie, ca ar fi avut creatori comuni si ar fi servit unor scopuri comune. Pe lângă Craniul Mitchell-Hedges, printre cele mai celebre se numără craniul de cristal britanic si craniul de cristal parizian, istoricii susținând ca ambele au fost aduse in Europa, in 1890, de către mercenarii mexicani. Cele doua cranii se aseamănă ca dimensiuni si forma si s-a presupus ca, de fapt, unul dintre ele reprezinta o copie a celuilalt. Spre deosebire de Craniul Mitchell-Hedges, acestea doua nu sunt sculptate cu o finete la fel de mare, unele trăsături fiind superficiale si incomplete."Este din cristal de cuart transparent intunecat, mai mic ca marime decat Craniul Mitchell-Hedges. Gura si dintii nu sunt deloc  bine conturati. Are o gaura care a fost taiata in partea lui superioara, pentru a sustine o cruce crestina. Actualmente se afla in Muzeul Trocadero din Paris, Franta. Dimensiunile sale sunt: inaltime 10.95 cm; lungime 14.92 cm si cantareste 2.48 kg. Se pretinde ca acest craniu a fost candva in colectia lui Maximilian [Ferdinand Maximilian Joseph, 1832-1867, arhiduce austriac, numit imparat al Mexicului in 1864]. Fusese furat dintr-un mormant, apoi fusese furat de la hoti de catre altii, si fusese luat si de la acestia de catre un ofiter francez venit in misiune in Mexic in timpul ocupatiei franceze. Ofiterul francez este probabil cel care l-a oferit imparatului Maximilian, fie contra unui pret, fie ca un dar, si a ajuns cumva la Muzeul din Paris, Franta. Se stie foarte putin despre acest Craniu de Cristal, din moment ce muzeul nu are nici o istorie inregistrata despre el. " afirma Sandra Bowen in cartea sa.

Craniul botezat ET poate vindeca orice boala. 

Craniul de cristal ET:

Alte exemplare cunoscute sunt reprezentate de craniul de cristal mayas si craniul de ametist, descoperite in 1900 in Guatemala, respectiv, Mexic si aduse in Statele Unite de către un călugăr. Cele doua sunt foarte asemănătoare, singura deosebire constând in faptul ca craniul de ametist este realizat din cuarț purpuriu.

Craniul de cristal mayas:

Craniul de ametist:

ET este un alt craniu de cristal ce a trezit interesul cercetătorilor, el fiind descoperit la începutul secolului XX in America Centrala. Realizat dintr-un cuarț cenușiu, ET face parte dintr-o colecția particulara a unei femei care crede ca acesta are puteri miraculoase, putând vindeca orice boala. Ea a afirmat ca acest craniu a ajutat-o sa se vindece de o tumoare pe creier. Craniul care este cel mai aproape ca structura si realizare de craniul Mitchell-Hedges este cel cunoscut sub numele de craniul de cristal din cuarț roz, descoperit in apropiere de Honduras. Craniul este mai mare decât cel Mitchell-Hedges, însă trădează aceeași finete a lucrăturii si are, de asemenea, mandibula mobila:

Au existat si exista încă numeroase convingeri, conform cărora cristalul este o materie extrem de puternica, ce poate transmite si absorbi vibrații, emanând totodată un fel de energie psihica. Exista persoane care au afirmat ca, după ce au vizitat de mai multe ori craniul Mitchell-Hedges si au petrecut mai mult timp in preajma sa, s-au vindecat, chiar si de boli cronice. Cea mai interesanta ipoteza privind craniile a fost aceea ca, craniile reprezinta un fel de bănci de date despre o rasa superioara, care este posibil sa fi existat pe Pământ. S-a presupus ca aceste cranii au fost codificate si ca in ele s-au înmagazinat numeroase date valoroase cu privire la misterioasa rasa, precum si profeții ale evenimentelor din următoarele milenii si o istorie completa a vieții pe Pământ. Au existat numeroase încercări de a afla aceste presupuse informații deținute de cranii, inventându-se diverse metode. S-a considerat ca persoanele cu capacitați paranormale puteau obține date despre informațiile din interiorul craniilor doar meditând in preajma acestora, însă aceste încercări nu au adus rezultate concrete. Au existat si ipoteze conform cărora craniile ar deține imagini despre ființe extraterestre si istoriile altor civilizații din univers, însă toate aceste teorii au rămas la stadiul de simple supoziții. In ciuda numeroaselor ipoteze, modul in care au apărut si au fost create craniile de cristal a rămas un mister. Nu a fost exclusa presupunerea ca aceste cranii ar reprezenta dovezile existentei Atlantidei. A existat, de asemenea, si ideea ca cele 13 cranii conțin date istorice despre o civilizație inteligenta care ar trai undeva in adâncul pământului, ascunsa de privirile oamenilor. O alta explicație a fost ca artizanii din America Latina ar fi sculptat chiar ei aceste cranii prin metode numai de ei știute si care nu au fost niciodată divulgate. Cei mai sceptici oameni de știință cred ca aceste cranii sunt realizate într-o perioada mult mai recenta decât s-a pretins si nu constituie decât încercarea de a-i păcăli pe creduli ca ele reprezinta dovada unor puteri paranormale sau a existentei extratereștrilor. In ziua de Crăciun a anului 1994, o femeie se plimba prin ferma sa din apropiere de Crestone, Colorado, in San Louis Valley. In aceasta zona au fost adesea văzute lumini ciudate, OZN-uri si animale mutilate.

Craniul de cristal din din San Luis Valley:

O scânteiere de lumina produsa la nivelul solului i-a atras femeii atenția. Uitându-se in jur, a văzut ceva ce strălucea in praf. A descalecat, a ridicat obiectul si l-a curățat. Parea sa fie un craniu făcut din cristal sau sticla, dar deformat total, ca si când cineva il topise si încercase sa-l refacă. Suprafața craniului era lucioasa si neteda. Pe de o parte avea ceva asemănător dinților umani, iar de cealaltă parte semăna foarte bine cu profilul unui extraterestru. La baza, unde ar fi trebuit sa se afle gâtul, era retezat. Femeia, care a dorit sa i se păstreze anonimatul, nu mai văzuse niciodată ceva asemănător. Când l-a arătat unor specialiști, ea avea sa afle ca nu era prima descoperire de acest gen.Vestea despre craniul de cristal din San Louis Valley s-a răspândit cu repeziciune, iar cea care l-a găsit le-a permis soților Al si Donna Koon, precum si fiicei lor, Alta Jamison, sa-l expună in magazinul lor de roci din Moffat, Colorado. Obiectul a devenit o adevărată atracție populara, aducând vizitatori din toate colțurile Americii. Alta Jamison spune ca oamenii înzestrați cu capacități paranormale pot comunica cu craniul. Unii chiar au simțit ca exista o legătură intre ei si craniu, despre care cred ca are conștiință si ca realizează conexiuni intre oamenii cu care vine in contact si o lume interioara a Pământului. Alții afirma ca acest craniu culege informații de la celelalte cranii descoperite până in prezent si ca el ar putea fi cel de-al 13-lea si ultimul. Dar, conform legendei indiene, ar trebui sa fie mai mare si nu este foarte mare fata de celelalte. Misterul persista, iar Al Koon spune ca energia craniului este pozitiva. De asemenea, el mărturisește ca nimeni nu a descoperit din ce mineral anume a fost confecționat craniul, însă bănuiește ca ar fi din cristal. Alții sunt de părere ca un OZN l-a pierdut sau l-a trimis intenționat in zona. Mulți dintre cei care au meditat asupra craniului par sa simtă ca obiectul este parte integranta din energia umana si extraterestra.
Nick Nocerino, un cercetător care a studiat craniul, a meditat asupra lui doua zile la rând si a simțit ceva nou, cu toate ca energiile emise de el se aseamănă cu cele emise de celelalte cranii. Craniul aflat in custodia soților Koon poate fi împrumutat pentru meditație într-o camera separata. Chiar si cele mai neîncrezătoare persoane care au stat in preajma craniului au pretins ca au simțit o forma ciudata de energie, ce provenea din el, fiind relatate in acest sens si unele incidente bizare. De pilda, un sceptic a scos craniul din magazin si s-a apropiat cu el de mașină. Una din roti a explodat fără vreun motiv. Un alt caz este cel al unui cercetător care a intrat in magazin pentru a filma craniul, dar când a ajuns lângă el a constatat ca aparatul de filmat nu mai funcționa. Ca si celelalte cranii descoperite in America Centrala, nici acesta nu pare sa prezinte vreo urma de cioplire sau topire. El constituie o importanta descoperire in afara Americii Centrale, fiind înzestrat cu doua fete: una umana si cealaltă extraterestra.
Misterele dezvaluite ale Craniilor de cristal

Craniile de cristal - documentar Surse: world-mysteries.com, Volkus și archaeology.org, "Misterele dezvaluite ale craniilor de cristal"- Sandra Bowen