16 martie 2011

TABLITA 2 - SALILE DIN AMENTI


Adânc în inima pământului se găsesc Sălile din Amenti,
cu mult sub insulele scufundatei Atlantida,
Sălile Morților și ale celor vii,
scăldate în focul infinitului TOT.
Într-un timp foarte îndepărtat, pierdut în spațiu-timp,
Copiii Luminii au privit în jos către lume.
Văzând copiii omului în sclavie legați de forța care venea de dedesubt
Au știut că doar eliberându-se din această sclavie
va putea omul să se ridice de pe Pământ spre Soare.
Pe Pământ coborât-au și și-au creat corpuri,
asemănătoare cu cele ale oamenilor.
Maeștrii au spus după această transformare:
“Suntem cei formați din praf din spațiu, luând parte la viata din infinitul TOT;
trăim în lume ca și copiii omului, la fel ca și copiii omului și totuși diferit.”
Apoi pentru a locui, adânc sub scoarța Pământului,
au săpat spații mari cu ajutorul puterii lor,
spații diferite de cele ale copiilor omului.
Le-au înconjurat apoi cu forțe și puteri, pentru a apăra Sălile Morților.
Unul lângă altul au așezat apoi alte spații, le-au umplut cu Viața și cu lumina de deasupra.
Construit-au apoi Sălile din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi
să traiască plini de viață până la sfârșitul eternității.
Treizeci și doi de copii erau,
Fii ai Luminilor care coborâseră intre oameni,
Căutând să elibereze din sclavia întunericului
Pe cei țintuiți de forța ce venea de dedesubt.
Adânc în Sălile din Amenti crescu o floare, arzătoare, ce se mărea, alungând noaptea.
Așezată în centru, o rază puternică, dătătoare
de Viață, de Lumină, umplându-i de putere pe cei ce se apropiau de ea.
Așezat-au tronuri în jurul ei, treizeci și două,
locuri pentru fiecare Copil al Luminii,
așezate astfel ca să fie scăldați de ceea ce radia din floare, Viața din eterna Lumină.
Acolo își așezau de fiecare data primele corpuri create
pentru ca acestea sa fie umplute cu Spiritul Vieții.
O sută de ani din fiecare o mie trebuia
ca Lumina dătătoare de Viață sa le lumineze corpurile.
Grăbind, trezind Spiritul Vieții.
Acolo în acel cerc, din eon în eon, stau Marii Maeștri,
ducând o viață necunoscută oamenilor.
Acolo în Sălile Vieții dorm ei,
liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor.
La diferite intervale, în timp ce corpurile lor rămân adormite,
ei se încarnează în corpurile oamenilor.
Ii învață cum să iasă din întuneric și ii îndrumă spre lumină.
Acolo în Sala Vieții, plină de înțelepciunea lor,
necunoscuți raselor de oameni, trăind dintotdeauna sub recele
foc al vieții, stau Copiii Luminii.
Există momente când se trezesc,
și se ridică din adâncuri pentru a fi lumini călăuzitoare intre oameni,
infiniți printre oamenii limitați.
Cel ce progresând a ieșit din întuneric, s-a ridicat din noapte spre lumină,
este eliberat de Sălile din Amenti, este eliberat de Floarea Luminii și a Vieții.
Îndrumat atunci de înțelepciune și cunoștințele acumulate,
va trece dintre oameni intre Maeștrii Vieții.
Acolo poate locui la fel ca și ceilalți Maeștri, eliberat din sclavia întunericului nopții.
Așezați în interiorul florii ce radiază stau șapte
Maeștrii din Spațiu-Timpurile de deasupra noastră,
ajutând și călăuzind prin infinita Înțelepciune, calea prin timp a copiilor omului.
Preaputernici și stranii sunt, învăluiți în puterea lor,
tăcuți, atoateștiutori, atrăgând spre ei forța Vieții,
diferiți și totuși una cu copiii omului.
Da, diferiți, și totuși Una cu Copiii Luminii.
Păstrători și păzitori ai forței ce înrobește omul,
pregătiți să o slăbească dacă lumina a fost atinsă.
Primul și cel mai puternic, este Entitatea Ascunsă, Maestrul Maeștrilor,
infinitul Nouă, deasupra celorlalți de la fiecare Maestru al Ciclurilor;

Trei, Patru, Cinci și Sase, Sapte, Opt,
fiecare având o misiune, fiecare cu forțele proprii,
călăuzind, îndrumând destinul omului.
Acolo stau, preaputernici, eliberați de orice timp și spațiu.
Nu aparțin acestei lumi și totuși înrudiți cu ea,
Frați Mai Mari, ai copiilor omului.
Judecând și cântărind, cu ajutorul înțelepciunii lor,
urmăresc înaintarea Luminii printre oameni.
Acolo, înaintea lor, am fost condus de către Locuitor,
și l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra.
Apoi din EL se auzi o voce spunând:
“Măreț ești tu, Thoth, intre copii omului.
liber ești de-acum de Sălile din Amenti,
Maestru al Vieții intre copiii omului.
Nu vei mai gusta moartea decât dacă vei voi,
vei sorbi doar Viața până la capătul eternității,
De-acum ți-e Viața
de-a pururi la îndemână.
De-acum veni-va Moartea doar la chemarea ta.
Poți locui sau pleca de aici după cum ți-e vrerea,
Liber este Amenti pentru Soarele omului.
Bucură-te de Viață în orice forma voiești,
Copil al Luminii crescut intre oameni.
Alege ce vrei să faci, căci toți trebuie să trudească,
Să nu te eliberezi niciodată de calea Luminii.
Un pas doar ai făcut pe lungul drum spre înălțimi,
infinit este acum muntele Luminii.
Cu fiecare pas pe care-l faci muntele se-nalță;
înaintarea ta nu face decât sa-ndepărteze scopul.
Apropie-te întotdeauna de infinita Înțelepciune,
și ca-nainte scopul se va îndepărta.
Eliberat ești acum de Sălile din Amenti
spre a merge alături de Maeștrii lumii,
către același scop, lucrând împreună,
pentru a aduce Lumina copiilor omului.”
Apoi dinspre tronul sau veni unul dintre Maeștri,
m-a luat de mână și mă conduse înainte,
prin toate Sălile adânc ascunsului tărâm.
Mă conduse prin Sălile din Amenti,
dezvăluindu-mi secretele necunoscute omului.
Prin coridoru-ntunecat, mă conduse în jos,
spre Sala unde stă întunecata Moarte.
Uriașă se-ntindea în fața mea măreața Sală,
înconjurată de-ntuneric dar totuși plină de Lumină.
In fața mea se ridica un tron întunecat,
Învăluită ședea pe el o siluetă a nopții.
Mai neagră decât noaptea stătea acolo,
De-un negru ce-al nopții nu era.
In fața ei s-oprit Maestrul, rostind
Cuvântul ce produce Viața:
“o, maestre al intunericului,
călăuză pe drumul ce duce dinspre Viață spre Viață,
în fata ta aduc un Soare al dimineții.
Să nu-l atingi vreodată cu puterea nopții.
Să nu-i chemi flacăra spre întunericul nopții.
Cunoaște-l și privește-l, e fratele nostru
ce s-a ridicat din întuneric spre Lumină.
Eliberează-i flacăra din robie,
Ca liberă să ardă în întunericul nopții.”
O mână ridică atunci silueta,
și o flacără aparu, devenind din ce în ce mai strălucitoare.
cu repeziciune dând cortina de-ntuneric la o parte,
scoțând Sala din bezna nopții.
In spațiul mare din fața mea apărură,
luminițe după luminițe, de după valul nopții.
Nenumărate milioane țopăiau în fața mea
unele arzând ca niște flori de foc.
Altele aruncau o lumină slabă ce abia se zărea din noapte.
Lumina unora scădea cu repeziciune;
a altora creștea doar dintr-o scânteie de lumină.
Fiecare era înconjurată de un palid val de întuneric,
dar totuși ardea cu o flacără ce nu putea fi niciodată stinsă.
Zburând de colo-colo precum licuricii primăvara,
umpleau spațiul cu Lumină și cu Viață.
Atunci se auzi o voce, puternică și solemnă, zicând:
“Acestea sunt lumini ce suflete sunt intre oameni,
crescând sau slăbind în intensitate, existând de-a pururi,
schimbându-se dar fiind vii, în moarte spre viață.
Dupa ce îmbobocesc ca niște flori,
și ating punctul final al creșterii în viață,
repede trimit atunci valul intunericului
învăluindu-le și schimbându-le în noi forme de viață.
Constant de-a lungul epocilor, crescând, devenind o alta flacără,
luminând întunericul cu și mai mare forță,
stinsă și totuși nestinsă de către valul nopții.
Astfel creste sufletul omului de-a pururi
distrus dar totuși nedistrus de întunericul nopții.
Eu, Moartea, vin dar nu rămân,
Căci viața există dintotdeauna în TOTUL;
Doar un obstacol, sunt eu, pe drum,
Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite.
Trezește-te, O flacără ce arzi de-a pururi în interior,
Străluce și înfrânge valul nopții.”
Apoi în mijlocul văpăilor în întuneric, crescu una ce
alungă noaptea, crescând, mărindu-se
devenind și mai strălucitoare până când nu mai fu decât lumină.
Atunci vorbi călăuza mea, vocea maestrului:
Privește-ți propriul suflet cum crește în lumină,
eliberat acum de-a pururi de Maestrul nopții.
Prin multe spații mă duse-apoi, spatii unde se aflau secretele Copiilor Luminii;
secrete pe care omul nu le va afla poate niciodată până când
nu va deveni și el un Soare al Luminii.
Mă conduse înapoi spre Lumină
Din Sala Luminii.
Îngenuncheat-am acolo în fața marilor Maeștri,
Maeștrii a TOATE.
Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante:
Ai fost eliberat de Sălile din Amenti.
Alege ce vrei să faci intre copii omului.
Am vorbit și eu apoi:
O, mare maestru, permite-mi să fiu învățător de oameni,
să le arăt calea până vor deveni și ei lumini intre oameni;
eliberați de valul nopții care ii înconjoară, arzând și luminând intre oameni.
Îmi vorbi apoi vocea:
Mergi și așa să fie după cum ți-e voia.
Stăpân al propriului destin iți ești acum,
liber să accepți sau să refuzi.
Preia-ți puterea, preia-ți înțelepciunea.
Ca o lumină străluce intre copiii omului.
In sus mă conduse apoi Locuitorul.
Si am trăit din nou intre copii omului,
învățându-i și arătându-le câte ceva din înțelepciunea mea;
Soare al Luminii, un foc intre oameni.
Acum pășesc din nou pe calea ce duce în jos, căutând lumina în întunericul nopții.
Păstrați-mi documentele căci călăuză vor fi pentru copiii omului.

10 comentarii:

  1. Mulțumesc. undeva cândva Dumnezeu mi-a transmis că au existat Civilizația Lemuriană și cea Atlantidă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Continentul Atlantida s-a scufundat in trei etape .In ultima acum 15000 de ani au parasit continenyul migrand mai ales in Egipt.

    RăspundețiȘtergere
  3. Atlantida este lumea înainte de potop ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Multe întrebări puține răspunsuri..
    Că a fost o ^altă^ lume pe care noi doar o bănuim ,înaintea noastră e clar prin cea ce vedem și nu sunt explicații logice ..
    Mă întorc la Biblie acolo chiar sunt răspunsuri la toate întrebările !

    RăspundețiȘtergere
  5. Slavu Ioan29 mai, 2018

    Descoperirile din muntii Bucegi din 2003, sunt oare ramasite ale civilizatiei atlantilor sau a lemurienilor ... sau poate o alta civilizatie? Hiperboreeni sau pelasgi stramosi ai getodacilor sunt descendenti ai acestor civilizatii?

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa-ti fie viata frate de-a-pururi la-ndemana ,iar moartea sa te-ncerce doar la chemarea ta.Caci tu de buna-voie iti poti lua c-o mana si fara de tagada cu alta iti poti da.

    RăspundețiȘtergere
  7. Primul și cel mai puternic, este Entitatea Ascunsă, Maestrul Maeștrilor,
    infinitul Nouă, deasupra celorlalți de la fiecare Maestru al Ciclurilor; este Tatal,din Rablele lui Thoth

    Opt,Sapte,Sase si Cinci Patru,Trei,fiecare având o misiune,fiecare cu forțele proprii,călăuzind, îndrumând destinul omului.Primul și cel mai puternic,este Entitatea Ascunsă,Maestrul Maeștrilor,care niciodata nu i-sa rostit numele,El este "Il Separatio" Legenda lui Il Separatio

    Codex Lugubrum (manuscris tipărit în 1535) a rămas una din cărţile anonime medievale interzise de către Vatican chiar şi în zilele noastre, anonimatul oferindu-i pe atunci autorului protecţie contra mâinii lungi a inchiziţiei. În paginile acestei lucrări apare un personaj de un simbolism atât de puternic, încât, odată problematizat ca şi concept, ar putea dărâma întreg eşafodajul esenţei noastre spirituale. Este vorba de Il Separatio, Separatorul.

    Conform legendei, atunci când Dumnezeu a vrut să se facă lumină din întuneric, între întunericul absolut şi lumina care a explodat s-a creat o graniţă. Această graniţă este entitatea Il Separatio, uneori supranumit şi Anonnimus (există chiar şi o statuie a lui Annonimus la Praga).

    Codex Lugubrum redă povestea unui cavaler de origine nobilă pe nume Amantes, de fapt un asasin de profesie (acţiunea se petrece în secolul XII), plătit de regi şi aristocraţi pentru a-şi lichida duşmanii. Era renumit ca fiind unul din cei mai mari profesionişti ai vremii sale. Nu dăduse niciodată greş şi ucidea pe oricine, oricând, oricât de înaltă i-ar fi fost funcţia. El însă nu-şi alegea victimele, ci doar suma de bani cu care era plătit. Printre victimele sale se numărau regi, principi, ducese, inclusiv feţe bisericeşti marcante. Era plătit de veneţieni, genovezi, oricine îşi permitea să-l plătească.

    Acest mercenar are o revelaţie în jurul vârstei de 50 de ani. Îşi dă seama că unul din regii pe care îi omorâse era un om cumsecade, care doar îşi apărase poporul, şi nu şi-ar fi meritat moartea. Din acel moment, cavalerul asasin îşi schimbă mentalitatea. Rând pe rând, începe să se răzbune pe toţi cei care îi comandaseră crimele. Ajungând de la unul la altul, înţelege că un personaj foarte important pentru comanditarii ucigaşi era un călugăr bătrân care zăcea undeva într-o temniţă subterană, ale cărui teorii nu conveneau anumitor oameni sus-puşi. Amantes are puţin timp să-şi pună în aplicare planul de a-l salva pe călugăr, acesta urmând a fi tras pe roată în dimineaţa următoare. Pătrunde aşadar noaptea în temniţă cu ajutorul armelor, îl scoate la suprafaţă pe bătrânul rănit şi bolnav. Trebuie însă să se şi apere de soldaţi pe lângă faptul că îl duce în spate pe călugăr. Este însă rănit grav. Rănile nu sunt mortale, dar pierderea de sânge pe parcursul drumului îi poate cauza moartea. Nefiind nici un sat în apropiere, opreşte într-o pădure. Bătrânul îi spune „Dumnezeu să te binecuvânteze”, însă Amantes îi răspunde că nu are nevoie, fiindcă nu crede nici în rai nici în iad, şi că a făcut totul fiindcă aşa a decis el să acţioneze. Îşi ia rămas bun de la călugăr şi-i spune să-l lase să moară singur. Îşi înfige aşadar sabia aproape şi aşteaptă ca tot sângele să i se scurgă şi să moară. Între timp, călugărul dispare.

    RăspundețiȘtergere
  8. Atunci se deschide o gaură în pământ şi îşi face apariţia un demon foarte puternic, venit ca să şi-l adjudece pe Amantes. Demonul îi spune că a fost trimis să-l ia în iad cu toate onorurile, drept răsplată pentru numărul considerabil de crime comise. Amantes, cu mâna pe sabie şi cu un curaj fără margini, îi răspunde: „Să nu crezi ca o să aveţi o soartă uşoară cu mine, jos acolo. O să fac din oasele demonilor regelui tău palat.”

    În acel moment apare şi îngerul luminii şi grăieşte către îngerul întunericului: „Nu este al vostru! Acest suflet a făcut în ultimii ani atâta bine încât a depăşit răul făcut în restul vieţii lui, iar Dumnezeu l-a iertat de toate păcatele. Va veni la noi în rai.” Dar îngerul întunericului se împotriveşte; şi amândoi îngerii scot săbiile.

    Spre înfricoşarea acestora, exact în acea clipă se înfăţişează un personaj despre care îngerii ştiau, dar nu-l văzuseră niciodată. Conform scrierilor din Codex Lugubrum, doar două entităţi îl mai văzuseră înainte – Dumnezeu şi Lucifer – numai o singură dată. Acesta este Il Separatio, îmbrăcat într-o mantie cu glugă, de sub care nu i se zăreşte nici faţa, nici mâinile ori picioarele; legat la brâu cu o sfoară. Il Separatio face un singur semn şi pe loc cei doi îngeri se cutremură de spaimă. El le spune: „Greşiţi amândoi. Acest om a făcut atâta bine cât şi rău. Aşa că acum balanţa e echilibrată – nu-l veţi avea niciunul.”

    Puterea absolută a lui Il Separatio face ca îngerii să dispară instantaneu. Acestea fiind spuse, i se adresează cavalerului cu următorul mesaj: „Ridică-te, căci nu mai ai nicio rană. Tu vei trăi cât vrei. Dacă ai să faci rău, nu contează. Balanţa se va compensa, căci se vor naşte alţii care vor face bine. Dacă vei decide să faci bine, tot nu contează, pentru că se vor naşte alţii care vor face rău. Tu nu mai exişti pentru acest univers. Trăieşte pe pământ cât vrei, până când această specie va dispărea. Te poţi muta oriunde vrei cu puterea minţii, chiar şi in locuri care nu există pe acest pământ. Când te vei sătura de tot, chiar şi după milioane de ani, cheamă-mă şi am să-ţi explic care este rostul nostru.”

    RăspundețiȘtergere
  9. Primul și cel mai puternic, este Entitatea Ascunsă, Maestrul Maeștrilor,
    infinitul Nouă, deasupra celorlalți de la fiecare Maestru al Ciclurilor; este Tatal,din Tablele lui Thoth

    RăspundețiȘtergere
  10. https://www.ancient-origins.net/myths-legends-europe/hidden-origins-il-separatio-manuscripts-deemed-dangerous-and-banned-004986?fbclid=IwAR2GnGlqSefqpwXfJAIz329y5PHm5A4__mWiAZyNu9KL2tWBQm0HEUofevI

    RăspundețiȘtergere