Există unele zone planetare care sunt porţi de vibraţie benefice cu alte lumi astrale, pe unde intră şi ies convoaiele de nave extraterestre menite să ajute omenirea în situaţia aceasta în care se află. O porţiune de pe suprafaţa Oceanului Atlantic, care este cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor, este o enigmă totală şi nu are prea multe dovezi lăsate în istorie. După cum se pare, multe întâmplări inexplicabile şi dispariţii au avut loc în această zonă particulară. Nici o explicaţie raţională nu a satisfăcut cerinţele oamenilor de stiinţă pentru a justifica în întregime întâmplările misterioase care au avut loc în Triunghiul Bermudelor de-a lungul multor sute şi sute de ani.
Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar Cayce, în 1932.
„Poziţia… continentului Atlantidei era între Golful Mexic, pe o parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale acestei civilizaţii dispărute se pot găsi în Pirinei şi Maroc, British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.”
Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost situată unde spune Cayce.
Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.
Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea
s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.
Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.
În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa, Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei - făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de 4 inci ... Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” - să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită) să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de cristal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate aceasta.
În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagini piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York, a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Thoth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.
Unde este Triunghiul Bermudelor? Mulţi dintre noi cred că Triunghiul Bermudelor este situat mai mult sau mai puţin în mijlocul Oceanului Atlantic, care a găzduit odată Atlantida. În timp ce mulţi eminenţi cercetători ai Atlantidei exprimă diferite opinii şi idei cât mai precise despre localizarea Atlantidei, noi am prefera să vă oferim ceea ce ne-a lăsat să citim Edgar Cayce, în 1932.
„Poziţia… continentului Atlantidei era între Golful Mexic, pe o parte, şi Marea Mediterană, pe cealaltă parte. Dovezi ale acestei civilizaţii dispărute se pot găsi în Pirinei şi Maroc, British Honduras, Yucatan şi America. Acolo sunt niste porţiuni mai înalte… ce trebuie să fi fost odată o Zonă a acestui mare continent. Indiile Britanice de Vest, sau Bahamas, sunt porţiuni ale aceluiaşi continent, ce pot fi văzute în prezent. Dacă prospectarea geologică ar putea fi făcută în aceste locuri în special, sau mai ales în vecinătatea Golfului Stream şi în Bimimi, acestea ar putea fi încă determinate.”
Este posibil, şi în multe cazuri înclinăm să credem ce a avut de spus Edgar Cayce, că, vorbind în mare, Atlantida a fost situată unde spune Cayce.
Când Atlantida a fost distrusă, ea s-a scufundat în adâncul Oceanului. În timp ce acum templele ruinate găzduiesc jocul diverselor creaturi subacvatice, marile cristale de foc atlante, ce odată furnizau imensa putere şi energie ce se găsea în Atlantida, încă există, şi încă emit puternice raze de energie în Univers. Din nefericire, atunci când s-a produs dezastrul, câteva din cristalele de foc au fost parţial distruse, de unde rezultă că ele sunt capabile în prezent să proiecteze energia razelor lor numai la întâmplare. Ni se spune că fiecare crystal ar fi avut cel putin 20 de picioare înălţime şi mai multe în lăţime. În Atlantida, aceste cristale erau aşezate în serii de câte trei, astfel producând un vortex de energii cosmice de mare putere! Din timp în timp, câmpul de forţă emis de aceste cristale atlanteene „defecte” devine foarte puternic ca urmare a unor inducţii ,,inteligente”, şi orice avion sau navă ce cade sub influenţa lor se dezintegrează şi se transformă în energie pură, sau este transmutat şi teleportat într-o altă dimensiune. De aici provin inexplicabilele şi misterioasele dispariţii pentru care a fost blamată suprafaţa Oceanului cunoscută ca fiind Triunghiul Bermudelor.
Nişte cercetători au avansat teoria că multe dintre avioanele şi navele care au fost pierdute şi au dispărut în raza Triunghiului Bermudelor, au fost transportate printr-un fel de „Gaură Neagră” sau (pânză atemporală), şi teleportate în netimp sau o altă dimensiune. Aceasta este părerea lor, însă noi sugerăm, cu toată puterea, ca fiind simplul adevăr cel formulat în continuare. Acei indivizi care au fost la bordul avioanelor şi navelor cu care au dispărut, „teoretic şi în principiu” s-au întors în lumea spirituală. În câteva rare ocazii, au fost raportate nave care s-ar fi întors; membrii echipajului lăsând impresia că ar fi nebuni, incoerenţi şi murmurând povestiri furioase. Acestea
s-au întâmplat deoarece există anumiţi timpi când câmpul de forţă proiectat de cristale nu este suficient de puternic pentru a produce dezintegrarea totală. În schimb creează dezorientare mentală şi chiar demenţă.
Peste dezastrele cristalelor de foc atlanteene, Cristalul Păstrător al Timpului încă stă de pază în ruinele templului atlant al vindecării. Marele Cristal Păstrător al Timpului nu-şi proiectează energiile în acelaşi fel ca cristalele de foc, pentru că este sigilat Hermetic (codificat mistic). Păstrătorul Timpului aşteaptă răbdător pentru timpul care este încă să vină, când, din nou, va juca rolul său important în evoluţia lumii.
În 1970, Dr. Ray Brown, un practicant naturopathic (fitoterapeut) din Mesa, Arizona, mergând să facă scufundări cu nişte prieteni lângă insula Bari, în Bahamas, aproape de o populară zonă numită Limba Oceanului (ce a fost descrisă în emisiunea TV „În căutarea Atlantidei - făcută în 1979), după una din scufundări, separându-se de prietenii săi, s-a speriat când a ajuns întâmplător lângă forma stranie a unei piramide ce se contura într-o lumină verde-albăstruie. După cercetările ulterioare, Brown a fost surprins cât de netedă şi lucioasă era suprafaţa de piatră a întregii structuri, cu îmbinările dintre blocurile individuale, aproape de nedesluşit. Înotând în jurul cupolei, pe care Brown o credea a fi din lapis lazzuli, a descoperit o intrare şi a decis să-i exploreze interiorul. Trecând printr-un culoar îngust, Brown a ajuns în final într-o mică cameră dreptunghiulară cu tavan piramidal. A fost total uimit că această cameră nu avea alge şi nici corali crescuţi pe zidurile interioare. Erau complet curate. În plus, deşi Brown nu a adus cu el nici o lanternă, el a putut totuşi să vadă tot ce era în încăpere în mod normal. Încăperea era bine luminată, dar nu de la o sursă care să fie vizibilă. Atenţia lui Brown a fost atrasă de o tijă metalică dură, de trei ţoli în diametru, ce era suspendată între vârful camerei şi o piatră preţioasă roşie cu multe faţete, ascuţită spre vârf. Direct sub această vergea şi piatră preţioasă, poziţionată în mijlocul camerei, era aşezată o piatră sculptată, placată cu pietre preţioase pe care erau înscrisuri (scrieri) metalice retuşate cu bronz colorat. Pe această placare, acolo unde se împerechează forţa vieţii în sculptură, mâinile, de culoarea bronzului, apar înnegrite şi arse, ca şi cum ar fi fost expuse la o căldură colosală. Ţinută în mâini, patru picioare mai jos de limita de sus a vârfului pietrei preţioase, se află o sferă de cristal, cu un diametru de 4 inci ... Brown a încercat să despridă vergeaua şi piatra roşie, dar nu a reuşit. Întorcându-se spre sfera de cristal, a constatat, spre uimirea sa, că aceasta s-a desprins uşor din mâinile de bronz ce o susţineau. Cu sfera de cristal în mâna dreaptă a plecat din piramidă, făcând cale întoarsă. În timp ce se îndepărta, Brown a simţit o prezentă nevăzută şi a auzit o voce ce i-a spus: „never return!” - să nu te mai întorci niciodată!Datorită fricii ca neobişnuitul său premiu (comoara găsită) să nu-i fie confiscat de Guvernul American, Dr. Brown nu a relatat nimănui întâmplarea cu strania sferă de cristal şi nici despre experienţa sa până în 1975, când a expus-o pentru prima dată la un seminar psihologic din Pheonix. De atunci, sfera de cristal a mai avut doar câteva apariţii publice, dar cu fiecare ocazie oamenii care au văzut-o au avut experienţe stranii, fenomene asociate aceasta.
În adâncul formei de cristal priveşti spre trei imagini piramidale, una în faţa alteia, în mărime descrescătoare. Unii oameni, care intră într-o meditaţie profundă asupra constiinţei, sunt capabili să discearnă 4 piramide în prim-planul celorlalte trei. Elizabeth Bacon, un psiholog din New York, a afirmat în timpul transei, că „Sfera de cristal a aparţinut odată lui Thoth, zeul egiptean, ce este responsabil pentru îngroparea locului secret al cunoştinţelor de la Giza, lângă cele trei mari piramide”. Poate că poziţia celor trei imagini piramidale din sfera de cristal deţine mult râvnita cheie pentru a găsi o a patra, încă negăsită, piramidă subterană ce ne va conduce spre sala Înregistrărilor. Cine ştie! Privind la sferă din alt unghi, imaginile interne se descompun în mii de linii micuţe. Brown consideră că acestea dovedesc electricitatea în natură, precum nişte forme de circuit microscopic. Din alt unghi, şi în condiţii speciale, mulţi oameni pot vedea un mare ochi uman privind fix şi calm spre ei. Acest ochi a fost fotografiat.
Sfera de cristal a Dr. Brown a fost sursă pentru o mare varietate de întâmplări misterioase şi paranormale. Oamenii au simţit o briză sau adiere aproape de ei, sau amândouă, căldură şi frig, înconjurându-i la distanţe variate. Alţi martori au observat fantome de lumină, au auzit voci sau au simţit senzaţii stranii şi furnicături ce îi înconjurau (este şi firesc să se petreacă asemenea fenomene în preajma unui cristal activ, mai ales a unei sfere, codată /codificată să vibreze în raport cu altă dimensiune) (NN). Acul busolei, când este plasat lângă sfera de cristal, se învârte în sensul invers acelor de ceasornic, şi după aceea începe să se învârtă în sens contrar, dacă este mutat numai câţiva inci. Metalele se magnetizează temporar când vin în contact cu sfera. Nu există nici un exemplu de caz în care vindecarea să nu fi avut loc doar prin atingerea Sferei - toţi cei care au făcut-o, s-au însănătoşit.
Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.
La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piramida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează forme ale energiei cosmice. Tija suspendată are rolul de a conduce energiile acumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de cristal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.
În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineau nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.
Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării - lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul, în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).
O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune sau loc unde au avut loc explorări . Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.
Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor .
Noi putem specula doar de ce a fost creată sfera de cristal şi care este rolul ei jucat în piramida subacvatică descoperită de Ray Brown! Dacă, aşa cum bănuim, această suprafaţă a apei a făcut parte din continentul Atlantidei, atunci ce alte comori îngropate îi mai aşteaptă pe viitorii scafandri? Posibilităţile sunt nesfârsite. Cercetările seismografice, făcute în Oceanul Atlantic, au arătat că sunt multe deviaţii şi contururi inexplicabile pe fundul Oceanului.
La această dată, nici o explorare serioasă nu poate promite să găsească cu exactitate ceea ce este dorit a fi găsit pe fundul oceanului. Probabil că Piramida lui Brown din Bahamas era o parte din Atlantida. Este sugerat faptul că această piramidă scufundată atrage, acumulează, şi chiar generează forme ale energiei cosmice. Tija suspendată are rolul de a conduce energiile acumulate în cupolă. Faţetele cristalului roşu de la capătul ei aveau rolul de a concentra şi proiecta energiile spre sfera de cristal aflată sub el. Mâinile înnegrite şi arse ne arată dovezile transferului de energii, probabil eliberarea amplificată a acestor energii, în timp ce sfera de cristal acţiona ca un imens acumulator, dar şi ca instrument de control al acestor energii.
În 1933 Edgar Cayce sugera, în două înregistrări, că atlanţii deţineau nişte forme speciale ale energiei atomice şi forţe radioactive necunoscute omenirii astăzi. Prin aceeaşi formă de foc corpurile indivizilor au fost regenerate prin ardere, prin aplicarea razelor de la piatră (cristal), influenţe care ar fi distructive pentru un organism animal. Deci, corpul era adesea reîntinerit şi reţinut în aceste ţinuturi până la o eventuală distrugere, alăturându-se oamenilor ce făceau rele pe pământ sau alăturându-se lui Belial pentru distrugerea finală a acestui pamânt. În acest fel entitatea pierdea puterea şi vibraţia sa. La început nu au fost folosite cu intenţie şi nici cu scop distructiv. Mai târziu au fost folosite pentru ascensiune şi pentru puterea în sine de către unii preoţi dornici de preamărire.
Şi Cayce a continuat: „Pentru a descrie modul de construcţie al pietrei (cristalului), noi am găsit că a fost un mare cilindru de sticlă (cum am denumi noi azi) modelat în aşa manieră pentru ca cupola sau forţa concentrată între capătul cilindrului şi bolta însăşi… Aşa indică înregistrările despre moduri asemănătoare de construcţie existente în trei locuri de pe pământ, care sunt astăzi: în porţiunea scufundată a Atlantidei, sau Poseidonia, unde o porţiune a templului poate fi descoperită sub nisipul şi algele mării - lânga ceea ce este cunoscut ca Bimini, pe coasta Floridei; (al doilea) în scrierile din templele Egiptului, unde entitatea a acţionat în cooperare cu alţii cu scopul de a conserva înregistrările care veneau de pe pamântul unde au fost păstrate (prin transfer informaţional-energetic); şi (al treilea), înregistrările ce au fost duse unde este acum Yucatanul, în America, unde aceste pietre (despre care se ştie atât de puţin) sunt acum, şi care au fost descoperite în decursul ultimelor luni (20 decembrie 1933).
O particularitate interesantă a informaţiilor de mai sus este referirea la Bimini. În 1969 paşii au fost conduşi pe fundul Oceanului pentru a descoperi Bimini. Aceasta s-a crezut dintotdeauna că face parte din Atlantida, cu toate că ea apare ca o mică depresiune sau loc unde au avut loc explorări . Dar realitatea nu este chiar aşa şi nu înseamnă că balanţa probabilităţii este întoarsă spre presupunerea că Atlantida nu a fost decăt o legendă. Aceasta, în realitate, este un fapt istoric.
Între timp, avariatele cristale de foc atlante vor continua, din când în când, să afecteze avioanele şi navele care trec prin zona numită Triunghiul Bermudelor .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu